De ce sa alegem cutter-plotter cu functia de decupare pe contur?

.
Primele imprimante foloseau acelasi principiu pentru a realiza desenele. Lor le-au fost adaptate dispozitive de taiere pentru a putea realiza sabloane, autocolante sau semne diverse.

Toate cutter-plotterele pot executa aceste operatiuni - desenare si taiere.
Problema e:
* cat de precis?
* cat de repede?
* cat de sigur?
* pe ce lungime?
* rezultatele sunt identice de fiecare data?
* cat de usor faci asta?
* cat de zgomotos?

Ei bine, nu toate cutter-plotterele de pe piata pot realiza aceste operatiuni. Dintr-un motiv evident. Tehnologia incorporata.
Care costa.

Zgomotul. Vechile cutter-plottere folosesc tehnologia motaoarelor pas cu pas. Sunt suficient de precise pentru operatiuni simple care nu necesita rezultate identice de fiecare data (cum se intampla din pacate cu cutter-plotterele chinezesti sau cele entry level).
Dar sunt foarte zgomotoase. Fiecare pas se aude. Tare. De fapt, nu poti lucra in aceeasi camera cu un cutter-plotter mare.
De aceea cutter-plotterele de avangarda folosesc tehnologia servomotoarelor. Mult mai precise.
Si silentioase. Si de cateva ori mai rapide.

Dar sa revenim la PRECIZIE.

Ce reprezinta decuparea pe contur si de ce se face atata caz despre asta?

Toate cutter-plotterele taie/deseneaza dupa un desen vectorial ales/desenat de operator (fonturi sau forme diverse).
Informatia vectoriala este realizata cu ajutorul unui program de desenare (ex. CorelDraw, Adobe Illustrator, Robo Master PRO de la Graphtec, AutoCAD) transmisa printr-un program specializat (sau direct) cutter-plotterului.
Formele dorite sunt apoi decupate/desenate de catre cutter-plotter pe tipul de media ales de operator.

Diferenta apare atunci cand ne propunem sa decupam cu precizie foarte mare un anume contur vectorial, trasat in jurul unei imagini care trebuie intai imprimata si apoi decupata.

Problema cu imaginile este ca acestea, in urma imprimarii, pot rezulta modificate fata de fisierul original (mai mici, mai mari, deformate, pozitionate gresit - in functie de mai multi factori - tipul de media, imprimanta, etc.).

Asa ca nu mai seamana cu ce avem pe monitor. Sunt diferite.

Pentru a putea fi decupate pe un anumit contur trebuie sa stabilim un sistem de referinta.
Ca un dreptunghi in jurul lucrarii noastre. Dimensiunile acestuia sunt stricte si cunoscute iar toate unghiurile sunt egale (90 de grade).
Daca in urma imprimarii dreptunghiul apare modificat (si implicit imaginea noastra din interior) dupa scanarea colturilor lui si masurare, acesta poate fi corelat cu dimensiunile virtuale din fisierul din calculator.
Astfel masina poate face corectia necesara iar linia noastra de decupare incadreaza perfect imaginea dupa conturul dorit de noi.
Senzorul optic permite recunoasterea marcajelor de inregistrare (dreptunghiului de care vorbeam) atasate lucrarii din calculator si implicit imprimate pe media.

Iar cutter-plotterele capabile sa execute asemena operatiuni trebuie sa fie masini extrem de avansate tehnologic,